Comunistatea Asean- Regiune emergenta in comunitatea globala a natiunilor

 

     1.Importanta temei.

 Tema ce urmeaza sa fie dezbatuta la reuniunea noastra de astazi, respectiv “Viitorul economiei mondiale”  are o semnificatie majora, care se afla in atentia cercurilor academice si ale analistilor economici, atat pe plan national, regional cat si la scara mondiala.

     2. Locul Asiei de sud-est in comunitatea globala a natiunilor.

Asia de sud-est cuprinde un teritoriu vast, o regiune cu peste 580 milione de locuitori, cu un PIB combinat in 2010 de cca 1,5 trilioane de dolari SUA, cu multe resurse naturale si energetice , fiind, totodata, o piata uriasa si un centru de atractie pentru investiile straine, inclusiv pentru cele provenite din Uniunea Europeana.

 Se estimeaza ca aceasta parte a lumii va avea pana in 2025 o contributie de 50% la productia globala.

Factorul economic nu reprezinta unica atractie spre aceasta zona. Asia de sud-est face parte dintr-o ampla si renumita civilizatie, unde acum sunt in desfasurare procese democratice cu implicatii pozitive asupra climatului politic si economic regional si international. Aceasta este, in acelasi timp, o entitate plina de diversitati din mai multe puncte de vedere. Nu intamplator unitatea in diversitate reprezinta axa centrala a procesului de integrare regionala.

 In studiile economice si in perceptia politica internationala s-a ajuns aproape la un consens ca puterea economica se deplaseaza gradual, dar sigur, spre Asia de est si sud-est.

Secretarul de stat al SUA remarca recent ca” intr-o perioada a doua generatii, Asia a devenit o regiune in care vechiul se intersecteaza cu noul, o regiune care a trecut de la boabele de soya la sateliti, de la o viata preponderent rurala la mega-orase, de la scrierea traditionala la sms-uri, si, mult mai important, de la ura la noi parteneriate”.

 Demnitarul american atragea atentia in sensul ca Occidentul trebuie sa reflecteze asupra “potentialului extraordinar existent in aceasta regiune”.

Intr-o retrospectiva istorica, prima observatie in definirea dezvoltarilor din Asia de sud-est este aceea ca aici s-au conturat, cu multi ani in urma si mult mai devreme in comparatie cu alte zone, economiile emergente denumite “tigri asiatici”. Primii 4 “tigri” au fost Hongking, Singapore, Coreea de Sud si Taiwan, carora le-au urmat Indonezia, Malaysia, Thailanda si China. In perioada 1960 – 1995, ritmul de crestere al economiilor acestor tari a fost in jur de 6%, propulsand zona, prin aceste performante, in topul listei cresterii mondiale.

Catalizatorul acestor progrese l-a reprezentat prezenta masiva a capitalului strain. Criza financiara din 1997/ 1998 a lovit in cea mai mare parte Thailanda si Indonezia, dar a afectat intrega zona, ceea ce demonstreaza ca miracolul asiatic nu a dispus de o baza economica nationala sau regionala solida, pentru a face fata crizelor si recesiunilor.

In contrast, pe timpul crizei din ultimii doi ani, economiile tarilor din cadrul ASEAN, beneficiind, in continuare,de contributia capitalului strain, dar avand  o structura interna mai robusta, ca urmare a politicilor nationale promovate de guvernele create in conditiile intaririi proceselor democratice in Asia de sud-est  si a  eforturilor energice de integrare regionala, au fost  afectate de criza numai intr-o  masura  redusa. Ritmul lor de dezvoltare, chiar in Indonezia, care, a suferit cel mai mult pe timpul crizei din 1997/1998 (contractia economiei a fost de 13%), a fost reluat, la scurt timp. .

Nu trebuie neglijat si faptul ca,dupa criza din 1997/1998, tarile  sud-est asiatice au pus de acord si un mechanism regional, axat pe parteneriatul “ASEAN plus trei” – tarile membre in ASEAN plus China, Japonia si Coreea de Sud, privind coordonarea si supravegherea politicii macroeconomice si identificarea unei scheme cumulative pentru crearea de rezerve financiare  in contextul “Chiang Mai Initiative(CMI)”

CMI a fost lansata in 2000 si a vizat aranjamente bilaterale financiare in caz de crize finaciare. In 2009, tarile ASEN plus China,Japonia si Coreea de Sud au semnat un accord, denumit “ The Chiang Mai Initiative Multilateralization (CMIM)”, intrat in vigoare in luna martie, 2010, care a insemnat trecerea de la aranjamentele bilaterale la un aranjament finaciar multilateral regional, menit sa creeze un fond valutar comun in valoare de 120 miliarde dolari SUA, in scopul acordarii de asistenta in cazurile de lipsa temporara de lichiditati. Un fond similar exista si la nivelul ASEAN, in valoare de 2miliarde dolari SUA.

    3. ASEAN Economic Community (AEC)- putere economica emergenta institutionalizata la scara regionala.

 

Asiei de sud-est ii revin un loc si un rol aparte, deosebit de importante, in contextul “Viitorului Economiei Mondiale”, date fiind dezvoltarile si evolutiile spre integrarea regionala, care s-au declansat, pe viziuni succesive de perspectiva, odata cu formarea ASOCIATIEI NATIUNULOR ASIEI DE SUD- EST – ASEAN, in anul 1967 si care in urmatorii patru ani, mai exact pana in 2015, va atinge o etapa semnificativa – crearea COMUNITATII ASEAN.

In anul  2003, in insula Bali,in baza Viziunii ASEAN 2020, sefii de stat si de guvern din cele 10 tari membre ale ASEAN- Indonezia, Malayezia, Thailanda, Filipine, Singapore (cele 5 tari fondatoare), Vietnam, Brunei, Cambodgia, Laos si Myanmar (al doilea grup acceptat ulterior in organizatie, prin extindere) au adoptat, in cadrul summitului de atunci, Declaratia ASEAN Concord II.

Declaratia,cu simbol istoric, a prevazut crearea COMUNITATII  ASEAN pana in 2020. In 2007, la acelasi nivel, s-a stabilit ca proiectul sa fie realizat pana in 2015.

COMUNITATEA  ASEAN  se cladeste pe trei pilieri: cooperarea politica si de securitate ( ASEAN Political-Security Community - PSC), economic si  financiar ( ASEAN Economic Community - AEC) si  socio-cultural ( ASEAN Socio-Cultural Community - ASCC).

Prin realizarea Comunitatii ASEAN in integralitatea sa, dar, in mod special, prin crearea Comunitatii Economice ASEAN, in locul  miracolului produs de“tigrii asiatici”  si in paralel cu forte emergente actuale, ca entitati singulare, precum, China, India, Brazilia,etc, a aparut un fenomen nou si anume o putere economica emergenta institutionalizata la scara regionala.

Desigur, tarile membre ASEAN nu se regasesc la acelasi nivel de dezvoltare economica. Important insa este faptul ca toate isi asuma obligatiile si reglementarile Comunitatii Economice. Statele mai dezoltate din cadrul ASEAN, candva “tigri asiatici”, precum Indonezia, Malayezia, Thailanda, Singapore, Filipine si, mai recent, Vietnam asista pe ceilalti membri ai asociatiei, cu economii mai slab dezvoltate.

AEC reprezinta realizarea integrarii economice regionale, ca un pas absulat necesar pentru ca Asia de sud-est sa  poata sa isi promoveze cu mai multa insistenta si valoare adaugata interesele salein comunitatea globala a natiunilor. Viziunea 2020, care a condus spre crearea AEC, este bazata pe convergenta intereselor tarilor membre in ASEAN de a-si consolida si extinde integrarea prin noi initiative si termen limita.

In scopul realizarii AEC, ASEAN, care a fost creat initial ca o organizatie regionala economica in conditiile razboiului rece si  cand statele sud-est asiatice actionau pentru consolidarea independentei , suveranitatii si integritatii teritoriale, dar au optat pentru o asociatia economice si nu militara, actioneza in concordanta cu principiile unei economii de piata si deschise, in consonanta cu reglementarile multilaterale si criteriile admiterii in sisteme bazare pe reglementari, care solicita respectarea obligatiilor economice asumate.

AEC va trasnforma ASEAN intr-o piata unica, ceea ce o va face mai dinamica si competitiva. Va accelera integrarea economica in sectoarele prioritare si va facilita schimbul de experienta in randul oamenilor de afaceri, de talente si de muncitori calificati.

In esenta, AEC va conduce la o regiune cu o competitivitate la inalt nivel si dezvoltare economica echitabila, integrata complet in economia globala.

In perioada 2000-2009, ritmul mediu de crestere al PIB la nivelul ASEAN a fost de 4,6%.

In comunicatul comun dat publicitatii la incheierea celei de-a 15-a reuniuni anuale a ministrilor de finante din tarile ASEAN, care a avut loc in acest an, se estimeaza ca ritmul mediu de crestere economica la nivelul asociatiei va scadea la 5,7-6,4% in 2011, fata de 7,6 % in 2010.

Cu toate acstea, demnitarii au apreciat ca diminuarea nu va afecta puterea economica a ASEAN, care va depasi, in continuare ritmurile de crestere inregistrate in alte tari ale lumii.

Viziunea se axeaza pe ritmul de crestere sustinut al cererii interne si pe consolidarea investitiilor sustinute de sectorul particular, care va deveni motorul cresterii economice in regiune.

In opinia mea, ASEAN si, implicit AEC, opereaza intr-un climat tot mai globalizat, cu piete interdependente si industrii globalizate, motiv pentru care ASEAN priveste dincolo de frontierele AEC, luand in calcul regulile si reglementarile externe. In alte conditii, Asia de sud-est isi va pierde atuul de segment important al livrarilor mondiale si de zona atractiva pentru capitalul strain.

Apropierea de momentul realizarii constructiei AEC s-a dovedit benefica pentru tarile membre ASEAN in conditiile crizei economice si financiare actuale si a consituit un test real al veridicitatii si viabilitatii Viziunii ASEAN 2020.

In aceste zile, economiile lor se confrunta cu efectele inca imprevizibile ale catastrofei naturale ce a lovit in acest an Japonia.Este al doilea test pentru integrarea regionala.

In cercurile guvernamentale sud-est asiatice exista opinia potrivit careia, dupa incheierea cu succes, in 2015, a procesului de crearea a AEC s-ar putea analiza posibilitatea introducerii unei monede commune in zona. Situatiile nefavorabile care au loc acum la nivelul zonei euro a Uniunii Europene au condus la abordare si mai atenta a unei perspective similar in Asia de sud-est.

    4. ASEAN-CHINA FREE TRADE ARIA – cea mai extinsa piata regionala emergenta din lume.

Anul  2010 poate fi declarat anul zonelor de comert  liber(FTA) ale ASEAN.

Anul trecut s-a implementat integral ASEAN-CHINA FREE TRADE ARIA si a intrat in vigoare ASEAN –Australia –New Zeeland FTA, care urmeaza a se finaliza in 2015. Cand India si cel putin un membru al ASEAN vor finaliza procesul de ratificare va intra in vigoare si ASEAN-India Trade in Goods.

 Fenomenul crearii de FTA in zona, in contextul eforturilor de integrare regionala, a fost, astfel, extins, avand in vedere ca déjà functionau ASEAN FTA (numai intre tarile membre in ASEAN), ASEAN – Japan FTA si ASEAN-Republic of Coreea FTA.

Lantul de zone de comert liber constituie o plus valoare mai mult decat semnificativa in procesul crearii AEC.

ASEAN-China FTA este cea mai cuprinzatoare zona mondiala de comert liber, care s-a realizat in zece ani. PIB –ul total al celor 11 tari este de 6,6 trilioane dolari SUA, comertul exterior total de 4,3 trilioane dolari SUA, cu o populatie totala de 1,9 miliarde personae. China este un partener comercial important al ASEAN, revenindu-I in 2008 11,3% din totalul comertului ASEAN (192,6 miliarde dolari SUA). Comertul dintre China si ASEAN a fost in 2010 in valoare de 292,8 miliarde dolari SUA, cu 37,5% mai mare decat in 2009. Cu toate acstea, China inregistreaza in continuare un deficit al balantei comerciale. In 2010, exporturile au fost in valoare de 138.2 miliarde dolari SUA, iar importurile de 154,6 miliarde dolari SUA.

ASEAN-Australia –New Zeeland FTA este considerata ca fiind cel mai cuprinzator acord economic pe care l-a semnat ASEAN cu partenerii sai de dialog(forma institutionalizta de cooptare la ASEAN a marilor puteri regionale si din afara regiunii sud-est asiatice). Se estimeaza ca aceasta zona a

comertului liber va conduce la crearea unei astfel de zone trans-Pacific, cuprinzand piete cu un potential uman de 600 milioane persoane si un PIB total de 2,7 trilioane dolari SUA.

ASEAN – India Trade in Goods Agreement a fost semnat in 2009 si creaza premisele conturarii unei piete cu un potential uman de 1,8 miliarde personae si un PIB total de 2,75 trilioane dolari SUA.

    5. Indonezia – economie emergenta

Am sa ma refer, pe scurt, doar la Indonezia, pentru a releva un caz speta de dezvoltare economica emergenta in Asia de sud-est, avand in vedere ca aceasta este singura tara din regiune, care a devenit membru al G-20 si care apare pe toate listele de piete sau grupari emergente, intocmite de catre eminenti analisti economici din diferite tari si din cadrul organizatiilor international de profil.

 

Indonezia se afla pe locul al treilea in lume in privinta ritmului de crestere al PIB. In perioada 2000-2009 ritmul mediu de crestere a fost de 5,1%. In anul 2010, ritmul economic de crestere a fost de 5,8%, iar pentru 2011 se estimeaza  a fi 6,2%. Acelasi ritm de crestere economica este prognozat a se mentine si pentru urmatorii cinci ani.

 Indonezia este, astfel, pozitionata din acest punct de vedere ca avand cea mai rapida economie in Asia, dupa China, India si Vietnam.

Cererea interna a Indoneziei este sprijinita de o populatie numeroasa de cca 232 milioane personae, ocupand locul patru in lume dupa China, India si SUA. Stabilitatea politica din ultimii ani si liberalizarea economiei cuplate cu o buna gestionare a finantelor si a datoriei externe au creat un climat favorabil pentru aceasta tara de a obtine o crestere economica robusta.

Rezervele valutare externe ale Indoneziei au ajuns in luna martie 2011 la 105,7 miliarde dolari SUA, in timp ce in luna anterioara valoarea lor a fost de 99,6 miliarde dolari SUA.

 Economia Indoneziei se distinge prin urmatoarele caracteristici:

 

-          consum sanatos, cu un ritm mediu anual de 4,15%;

-          dobanda de referinta neschimbata a bancii centrale de 6,5%;

-          inflatia in prima jumatate  a anului 2010 -4%; 

-          investitii de capital strain solide– 34,4 miliarde dolari SUA in perioada 2005-2009, directionate in principal spre industria miniera, industria manufacturiera si transporturi( este cea mai cautata tara de investitorii straini dupa China si India);

-          volumul comertului a depasit cifra de 100 miliarde dolari SUA, avand un  export solid de materii prime, care a reprezentat 43% din PIB in 2009 (petrol, gaze naturale, carbine);

-          pozitie fiscala sanatoasa ( deficit fiscal de3% din PIB in perioada 2000-2009);

-          moneda nationala stabile;

-          o necesitate redusa de a lua imprumuturi.

 

La factorul economic se adauga stabilitatea politica si procesul rapid de democratizare a tarii, precum si rolul sau pozitiv in promovarea dialogului interconfesional regional si international si pozitia sa de axa centrala in cadrul ASEAN.

 

Cu toate acestea, infrastructura nu este complet pregatita, iar coruptia ramane o problema semnificativa.

In aceste zile, autoritatile indoneziene analizeaza cu oamenii de afaceri, cu organizatiile economice nationale si cu societatea civila un Master-plan privind accelerarea dezvoltarii economiei Indoneziei pe perioada 2011 – 2050. Conform estimarilor planului, Indonezia urmeaza sa devina a 10-a economie mondiala pana in 2025 si a 6-a pana in 2050. Ritmul de crestere economica ar fi de 7-8%, iar dezvoltarea economica va fi focusata pe 7 sectoare: industrial, manufacturier, agricol, piscicol, touristic, tlecomunicatii, energetic, precum si pe dezvoltarea regiunilor strategice.

Ca un exemplu in plus privind cresterea rolului elementului national in perfectionarea si reformarea procesului dezvoltarii economice, in raport cu forta capitalul strain, proiectul va fi bazat pe contributia de cca 150 miliarde dolari SUA din partea sectorului privat autohton. Guvernul va elimina actualele impedimente vizand investiile in cele 7 sectoare si regiuni strategice, va construi infrastructura necesara si va acorda facilitati fiscale si non-fiscale. Guvernul va avea, astfel, doar rolul de reglementare, facilitare si stimulare.

6. Climatul international vis-à-vis de constituirea Comunitatii ASEAN.

Fiind, inca de la formarea sa in 1967, un observator al ASEAN si al dezvoltarilor permanente care au loc in cadrul acestei asociatii, din pozitia de specialist pe zona Asiei de sud-est, vorbitor de limba indoneziana si sef al misiunilor diplomatice ale Romaniei in Indonezia, Malayezia si Filipine, pot afirma ca  delungul existentei sale de 44 de ani ASEAN a trecut prin trei faze importante: organizatie regionala exclusiv economica, organizatie regionala preponderant economica,dar cu dimensiuni politice, de securitate, si cultural adaugate si organizatie regionala aflata in plin process de integrare.

In prima sa perioada de la lansare, ASEAN a fost cotata in moduri diferite. Cu exceptia Romaniei, care, de la inceput, i-a recunoscut oficial caracterul sau exclusiv de cooperare economica regionala, unele tari fost socialiste au vazut, pentru un timp, in ASEAN un inlocuitor al pactului militar SEATO.

ASEAN a reusit, destul de rapid, sa capteze interesele puterilor occidentale si regionale si, apoi, sa contureze o arhitectura unica institutionalizata de dialog cu toti actorii importanti in contextul politicii regionale si internationale – SUA, UE, RUSIA, CHINA, JAPONIA, INDIA,COREEA DE SUD, CANADA, AUSTRALIA, precum si cu alte state din regiunea asiatica si din afara acesteia.

Toti partenerii sai de dialog accepta si sprijina tintele ASEAN. Mai mult, acestia sunt angajati direct in dezvoltarile asociatiei si in procesul de integrare din Asia de sud-est. Se poate vorbi chiar de o competitie in dezvoltarea unor raporturi cat mai avantajoase si avansate cu ASEAN, pentru a-si asigura prezenta in noul brend Asiatic in domeniile politic,strategic, economic si socio-cultural, cum este cazul Comunitatii ASEAN.

Partenerii de dialog accepta rolul de forta motrice a ASEAN si de pozitie centrala in toate actiunile si proiectele sale, inclusiv integrarea regionala.

De retinut ca acest rol de forta motrice a ASEAN apare chiar si in alte initiative de integrare lansate recent de Japonia, Coreea de Sud si Australia si care vizeaza crearea Comunitatii Asiatice, locomotiva fiind forumul de dialog EAST ASIA SUMMIT (EAS), la care participa cele 10 tari membre ale ASEAN, China, Japonia, India, Coreea de Sud, Australia, Franta si alte tari. Din 2011 participa si SUA si Rusia.

Pentru a acorda un element de intelegere a importantei integrarii in aceasta parte a lumii, mentionez ca tarile din afara regiunii, doritoare sa fie acceptate la EAS trebuie sa adere initial la Tratatul de Amicitie si Cooperare, semnat de cele 5 tari fondatoare ale ASEAN in 1976 si care reprezinta un cod de conduita in zona.

In prezent asistam la consolidarea tendintei de apropiere intre Europa si Asia si Asia si Europa, canalul fiind forumul de dialog ASEM (ASIA EUROPE MEETING)

 Dialogurile si forumurile se desfasoara pe diverse paliere, toate avand menirea de a pregati faza deciziei supreme, respectiv summitul sefilor de stat si de govern.

In timp ce China se ridica rapid, iar India este in faza emergenta, ASEAN depune eforturi considerabile pentru a ramane competitiv si relevant pentru propriile popoare si pentru pace, stabilitate si prosperitate in Asia de sud-est.

Este mai mult decat importanta realizarea in timp a Comunitatii ASEAN, pentru ca asociatia sa isi pastreze si sa isi consolideze rolul actul de forta motrice si de centru al integrarii  est si sud-est asiatice. Este evident ca aceasta tinta constituie o prioritate zero pentru liderii tarilor din ASEAN.

7. Acelerarea adaptarii pozitiei Romaniei la dezvoltarile din Asia de sud-est

Statutul Romaniei de tara membru al Uniunii Europene si de participant la dialogul dintre Europa si Asia (ASEM) a deschis noi orizonturi in promovarea si consolidarea raporturilor sale bilaterale si multilaterale cu statele sud-est asiatice. Din pacate, vizibile continua sa ramana “raporturile traditionale”, invocate in intensitati diferite in functie de interesele de moment ale Bucurestiului. Cu alte cuvinte, lipseste o viziune pe termen cel putin mediu.

Practic, Romania este confruntata cu necesitatea accelerarii adaptarii pozitiei sale la dezvoltarile rapide si consistente din Asia de sud-est.

Apartenenţa la UE, aflata intr-un raport de parteneriat activ cu ASEAN ar trebui să reprezinte pentru România drept platformă în scopul promovării proiectelor sale politico-diplomatice, economice, militare, culturale şi tehnico-ştiinţifice cu ţările asiatice.

 O asemenea prioritate de politică externă este deopotrivă necesară  şi posibilă de realizat pentru ţara noastră,in conditiile in care , intr-adevar, România beneficiază de  raporturi tradiţionale semnificative cu ţările asiatice şi de voinţa politică a acestora de a o accepta drept actor activ în apropierea Asiei de Europa şi a Europei de Asia. Din acest punct de vedere se poate aprecia că în zona asiatică există chiar o expectativă a implicării mai vizibile a României într-o relaţie solidă şi multilaterală cu statele asiatice. Un asemenea avantaj nu ar trebui lăsat să se erodeze. 

 Ca un moment remarcabil din ultimii ani relev sprijinul acordat de ţările membre ASEAN, care au devenit şi co-autori,  rezoluţiei iniţiate de România privind promovarea şi consolidarea democraţiilor. ASEAN a fost reprezentat la evenimentele importante organizate de România pe timpul ultimei preşedinţii a Consiliului de Securitate, în special pe tema cooperării între organizaţiile regionale. Cea de-a treia Conferinţa privind noile democraţii restaurate a avut loc la Bucureşti, în 1997(prima a avut loc în Filipine)

In momentul actual, Asia reprezintă o piaţă de atracţie în domeniul manufacturier pentru investitorii străini, dar într-un timp foarte scurt aceasta va deveni şi o piaţă de consum,  ceea ce ar reprezenta  o deschidere mai largă şi o şansa şi pentru oamenii de afaceri români.

Investitorii români sunt încă concentraţi pe piaţa românească, raporturile economice cu ţările asiatice desfăşurându-se mai mult în termenii schimburilor comerciale tradiţionale. Un argument în acest sens îl constitue faptul că balanţa comercială a României este constant pasivă în raporturile cu marea majoritate a ţărilor asiatice. Ca să nu mai vorbim de nivelul schimburilor comerciale cu aceste state, aflat cu mult sub potenţialul conferit de către pieţele asiatice. 

 Din perspectiva poziţionării ţării noastre pe piaţa asiatică trebuie avută în vedere şi necesitatea depăşirii percepţiei dinainte de 1989, existentă pe pieţele externe, protrivit căreia producţia românească livra, cu precădere, produse ale industriei grele, mijloace de transpost şi utilaje agricole, la preţuri acceptabile. În condiţiile actuale, preţurile la produsele româneşti de export se aproprie de cele internaţionale, susţinerea finaciara din partea statului este tot mai dificilă, iar gama exporturilor s-a schimbat şi redus radical. Pentru o companie românească, participarea la licitaţiile din exterior este aproape imposibilă, aceasta nefiind în măsură să asigure garanţia bancară. 

Asa cum am aratat, insăşi SUA, China, Japonia, Rusia şi ţările europene se regăsesc într-un raport nou cu statele sud-est asiatice vizând sprijinirea formelor comunitare regionale în Asia de est şi sud-est. Pe de altă parte, ţările sud-est asiatice au început să renunţe uşor la rezistenţa vis-a -vis de punctele sensibile, cum ar fi drepturile omului, în raporturile cu UE, dar şi cu SUA. Chiar si principiul suveranitatii este privit in termini mai elastici.

Beneficiile generate de accesul la pietele emergente din Asia vor fi, de asemenea, cuplate cu extinderea exporturilor ASEAN catre petele netraditionale, inclusive cele care in trecut nu erau prioritare, asa cum sunt tarile din regiunea noastra.

In cazul unor intarzieri politice sau diplomatice in adoptarea unei viziuni bilateral si regionale proactive de perspective fata de ASEAN ar putea submina avantajele Romaniei derivand din traditionalismul raporturilor cu tarile membre ale ASEAN.

8. În încheiere, aş dori să subliniez că este abolut evident, fără a fi necesare  demonstraţii sofisticate, că pe continentul asiatic, care se conturează ca unul din pricipalii poli de creştere economică, demografică şi tehnico-ştiinţifică ai lumii,  au loc dezvoltări importante la nivelul fiecărei ţări, precum şi în plan regional. 

 Cu alte cuvinte, primul secol al noului mileniu aparţine Asiei.

Ambasador George SAVUICA,

Presedinte,

Institutul Roman de Studii Euro-Asiatice*

*Autorul este diplomat de carieră, specialist pe zona Asiei de Sud-Est. A absolvit Instittutul de Relaţii Internaţionale Moscova, Secţia Orientală, ca bursier al statului român, selectat de M.A.E. în anul I de la Facultatea de Drept, Bucureşti, obţinând atestat universitar pentru limbile indoneziană, engleză şi rusă. În anul absolvirii institutului, respectiv în 1967, a fost angajat la M.A.E. al României. A avut misiuni diplomatice în calitate de Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în Indonezia şi Pakistan şi din poziţia de Însărcinat cu afaceri a.i., cu scrisoare de cabinet, în Malayezia, Filipine, Sri Lanka, Cipru, Finlanda/Estonia. În Centrala M.A.E. a deţinut funcţiile de director adjunct, Direcţia Asia- Pacific, director,Direcţia Asia-Pacific, director, Direcţia Republica Moldova, secretar general al Comitetului Interguvernamental pentru Dezvoltarea Relaţiilor României cu Republica Moldova şi director general, Direcţia Generală Asia, Africa, America Latină şi Orientul Apropiat. După ieşirea la pensie, în 2006, a fondat Camera de Comeert şi Industrie România-Malayezia şi Institutul Român de Studii Euro-Asiatice, ambele fiind conduse de autor în calitate de preşedinte.