PUBLICAREA A DOUA VOLUME PRIVIND POLITICA EXTERNA A ROMANIEI PE PARCURSUL UNUI SECOL DE LA INFAPTUIREA UNIRII

PUBLICAREA A DOUA VOLUME PRIVIND POLITICA EXTERNA A ROMANIEI PE PARCURSUL UNUI SECOL  					DE LA INFAPTUIREA UNIRII

La inceputul anului 2019, sub auspiciile Academiei Romane si Asociatiei Ambasadorilor si Diplomatilor de Cariera din Romania au iesit de sub  tipar doua volume dedicate “ POLITICII EXTERNE SI DIPLOMATIEI ROMANIEI PE PARCURSUL UNUI SECOL DE LA INFAPTUIREA ROMANIEI MARI”, avand drept coodonator pe  domnul ambasador Ion M. Anghel, presedintele Asociatiei. Domnia sa este, in acelasi timp, Prof. Univ.Dr. , membru de onoare al Academiei Oamenilor de Stiinte din Romania, MEMBRU DE ONOARE A Academiei de Stiinte Juridice, presedinte al Societatii Romane de Drept European, care face parte din Federatia Europeana de Drept European, precum si membru de onoare al Institutului Roman de Studii Euro-Asiatice- IRSEA.

In anul 2019, dl ambasador Ion M. Anghel implineste varsta venerabila de 92 de ani. In calitatea sa de presedinte al Asociatiei Ambasadorilor si Diplomatilor de Cariera din Romania a fost initiatorul, cu implicare directa, activa, energica, patriotica si deosebit de fructuoasa, a mai multor proiecte publicistice menite sa contureze directiile politicii externe a Romaniei, si a Corpului Diplomatic al Romaniei, fiind, totodata, elementul de convingere si sudura intre colegii domniei sale, care au raspuns  prompt si cu entuziasm la chemarea sa menita sa lase mostenire, in special tinerilor, cunostintele lor privind politica externa a Romaniei din perspectiva celor care s-au aflat in mijlocul evenimentelor si au transpus in practica politica externa a Romaniei timp de cateva decenii- cea mai sigura sursa de informare pentru  elaborarea documentelor de o asemnea importanta istorica exceptionala.

In cuvantul sau de introducere a celor doua volume, denumit “Cuvant-Inainte”, domnul ambasador Ion M. Anghel a tinut sa sublinieze ca “ idea pe care am avut-o in vedere si ne-am straduit cat ne-a stat in putinta sa o transpunem in aceste doua volume, este aceea ca, din studiile pe care le prezentam, sa rezulte cat se poate de complet si de real, riguros si convingator, dar si cu mandrie, imaginea Romaniei- una conturata cu grija si caldura, de pe pozitia celor care i-am fost devotati si am insusit-o cu abnegatie, ca actor demn de respect al vietii internationale, timp de un secol; desenandu-i acest contur, sa-i prezentam politica externa si diplomatia pe care ea le-a desfasurat pe parcursul a celor 100 de ani de existenta; ne-am dorit ca cele relatate de noi sa se constituie intr-un bilant pozitiv al trecutului- cu invatamintele respective, ca o zestre onoranta si utila, pusa la dispozitia generatiilor viitoare- ca forma de legitimare a statalitatii romanesti, care sa ajute la supravietuirea si propasirea natiunii romane”.

Mi-a revenit deosebita onoare de a fi coautor cu regretatul ambasador Marcel Dinu- un diplomat ilustru al Romaniei - a doua capitole, respectiv, “ Consideratii privind relatiile Romaniei cu Republica Moldova” din Volumul I, intitulat “ Momente Cruciale” si “Unele Consideratii  referitoare la extinderea relatiilor Romaniei cu statele din Asia, Orientul Mijlociu, Africa sdi America Latina  in a doua jumatate a seclului XX” din Volumul II, intitulat “ Romania, factor activ in viata internationala".

Regretatul ambasador  Marcel Dinu, practic, în perioada 1990-2002, din poziția de director, secretar de stat în MAE și secretar de stat la Guvernul României a participat la tot ce a însemnat relațiile speciale și privilegiate ale României cu Republica Moldova. A contribuit direct la redactarea textului Declarației de Recunoaștere a Independenței Republicii Moldova și a fost  inițiator al primelor proiecte de dezvoltare a relațiilor cu Republica Moldova, pe care le-a coordonat și din poziția de șef al Comitetului Interministerial și al Oficiului Guvernului României pentru relațiile cu Republica Moldova, precum și de ambasador la Chișinău. A reprezentat România la reuniunile cvadripartite pe problematica Transnistria. S-a ocupat de organizarea M.A.E al Republicii Moldova și de pregătirea junilor diplomați ai tânărului stat independent din poziția de consilier al ministrului de externe al Republicii Moldova. A însoțit pe președinții Mircea Snegur, Petru Lucinschi și Vladimir Voronin pe timpul vizitelor la București.

 

Domnia sa  a contribuit efectiv la dezvoltarea relațiilor tării noastre cu state din Asia-Pacific, Orientul Mijlociu, Africa și America Latină, pe care, în baza unei expertize edificatoare, le-a coordonat de-a lungul a peste douăzeci de ani în cadrul ONUDI și MAE, în calitate de director, și apoi de secretar de stat în acest minister. A fost ambasador în Republica Federală Germană, Republica Moldova și Egipt.

 Subsemnatul am absolvit Insititutul de Relatii Internationale din Moscova, fiind vorbitor de limba indoneziana, engleza si rusa si specialist pe Asia de Sud-Est. Timp de aproape 40 de ani, fiind in diplomatia activa, precum si peste 13 ani, dupa pensionare in 2006, am promovat si aparat, cu loialitate si implicare depilina, interesele tarii noastre din diferite pozitii. In Centrala MAE am fost referent pe Asia de Sud-Est, director adjunct si apoi director al Directiei Asia-Pacific, director pentru Republica Moldova, secretar al Fondului la dispozitia Guvernului Romaniei pentru Republica Moldova si, in final, director general al Departamentului pentru Asia-Pacific, Orientul Apropiat, Africa si America Latina. In cei peste 30 de ani de activitate in exterior am  fost atasat la Ambasada Romaniei de la Jakarta, sef de misiune diplomatica, cu scrisoare de cabinet, in Sri Lanka, Malaysia, Filipine, Cipru, Finlanda/Estonia si ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Pakistan si Indonezia. Dupa pensionare,  am  fondat Camera de Comert si Industrie Romania- Malaysia si Institutul Roman de Studii Euro-Asiatice- IRSEA. Din 2013 sunt Consul Onorific pentru Sri Lanka in Romania.

                                                                        Ex-Ambasador Gheorghe SAVUICA,

                                                                        Presedinte IRSEA

Redam, sub o forma prescurtata contributia celor doi autori privind raporturile dintre Romania si Republica Moldova

CONSIDERAŢII ESENTIALE PRIVIND RELAŢIILE ROMÂNIEI CU REPUBLICA MOLDOVA

Ambasador Marcel dinu

ex-Ambasador Gheorghe săvuică

 

1. Pana la proclamarea, în 1991, a independenţei Republicii Moldova, prima  „zvâcnire” notabilă privind situaţia teritoriului dintre Prut şi Nistru a avut loc între anii 1964–1965, când în România a fost publicată culegerea de texte din Marx, care se referea, în termeni realişti şi corecţi, la modul în care teritoriul respctiv a fost încadrat cu forţa între frontierele Rusiei ţariste, cu totala desconsiderare a voinţei populaţiei locale. Publicarea textului lui Marxdespre Basarabia a luat prin surprindere multe cercuri politice româneşti, care, prin mijloacele specifice vremii, nu au salutat această evoluţie. Cea de-a doua „zvâcnire” remarcabilă de până în 1989 vis-à-vis de teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost vizita preşedintelui României la Chişinău, în deceniul al 8-lea al secolului precedent, în cadrul unei vizite oficiale mai lungi ce avusese loc în fosta Uniune Sovietică. La M.A.E. român şi în presa comunistă a vremii această acţiune prezidenţială a trecut neobservată, deşi, la vremea respectivă, putea fi considerată un act de mare curaj pe planul raporturilor româno-sovietice. Subiectul era tabu, neabordat în opinia publică.

 

2. Odată cu schimbările radicale în orientarea politică a României din decembrie 1989 şi cu marile  transformări interne din fosta U.R.S.S. – care avea să se dez-membreze peste numai doi ani – a fost reînviată şi discuţia despre Basarabia; s-a vorbit foarte mult de funestul Pact Ribbentrop-Molotov din august 1939, precum şi de şi mai funestul său Protocol secret. Parlamentul României a adoptat Declaraţia din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră, prin care Pactul Ribbentrop-Molotov este declarat „nul ab initio” (nul din momentul semnării), ca şi consecinţele acestui act. Au apărut mugurii tendinţelor de unire, în România – patria-mamă; au apărut deosebit de multe semne de apropiere între românii de pe ambele maluri ale Prutului, au crescut mult speranţele celor din stânga Prutului de a se simţi şi de a putea acţiona ca români; au apărut semne concrete, palpabile ale acestei apropieri, printre care binecunoscutul „Pod de Flori” de peste Prut, ca şi trimiterea masivă de carte în limba română, cu litere latine – ceea ce făcea o deosebire netă faţă de aşa-zisa literatura moldovenească, scrisă cu litere chirilice în ţara românească de peste Prut. Totodată, au fost încurajate eforturile populaţiei româneşti din Basarabia de emancipare socială, naţională, dar şi economică.

În august 1991, când la Chişinău se pregătea proclamarea independenţei Republicii Moldova, într-o perioadă în care continua încă să existe şi să acţioneze fosta U.R.S.S., M.A.E. român a trimis în capitala Republicii Moldova, la cererea autorităţilor acesteia, o echipă restrânsă de diplomaţi care urma să ajute foarte tânăra diplomaţie a Republicii Moldova la redactarea textului Declaraţiei independenţei şi să rezolve sarcinile importante şi dificile pe care aceasta le avea pentru promovarea independenţei ţării pe plan internaţional, precum şi pentru integrarea în asamblul relaţiilor mondiale.

Ţinta strategică a recunoaşterii independenţei Republicii Moldova a fost stabilirea unor relaţii speciale, deosebite, privilegiate, pe care România înţelegea să le dezvolte cu cel de-al doilea stat românesc, deziderat de la care ea nu s-a abătut, indiferent de evoluţiile, uneori nefavorabile, de pe malul stâng al Prutului.

Sub această paradigmă strategică, România a fost primul stat care a recunoscut independenţa proclamată de Republica Moldova. Acest act diplomatic, de o enormă răspundere, a fost efectuat cu mare promptitudine, la 27 august 1991, la numai două ore după ce Parlamentul de la Chişinău a votat Declaraţia de proclamare a independenţei Republicii Moldova.

La două zile după proclamarea independenţei şi recunoaşterea sa de către România, respectiv la 29 august 1991, România şi Republica Moldova au stabilit relaţii diplomatice, la rang de ambasadă, în baza Înţelegerii dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, semnată la Bucureşti, la data de 29 august 1991.

De asemenea, Ambasada României a fost prima reprezentanţă diplomatică deschisă de un stat în capitala Republicii Moldova, la Chişinău, care şi-a început activitatea la 20 ianuarie 1992.

Acţiunile României de recunoaştere a independenţei şi deschiderea, în timp util, a misiunii diplomatice la Chişinău au inaugurat şi au stimulat/încurajat seria recunoaşterilor internaţionale rapide ale independenţei Republicii Moldova, dezvoltare diplomatică de o imensă importanţă politică pentru noul stat, care a depăşit ritmul şi amploarea recunoaşterii independenţei celorlalte foste republici sovietice devenite independente.

 

3. România s-a angajat să sprijine Republica Moldova cu toate atuurile sale în relaţiile cu străinătatea. A fost un succes diplomatic de răsunet, în ceea ce priveşte implicarea României în acordarea de sprijin politic şi diplomatic ţării-soră. Ministerului Afacerilor Externe al României i-a revenit o îndatorire excepţională trebuind să îşi recalibreze modalităţile de lucru şi acţiune pe relaţia Republica Moldova. şi a ajuta la crearea instrumentelor diplomatice ale Chişinăului privind exercitarea politicii sale externe, precum şi strategia României de a promova, constant, constructiv şi reciproc benefic relaţia specială şi privilegiată cu Republica Moldova, în conses cu năzuinţele celor două state româneşti independente.

De o mare importanţă, din toate punctele de vedere, a fost decizia Guvernului României de a găzdui, pentru o perioadă îndelungată, Misiunea Permanentă a Republicii Moldova pe lângă O.N.U., în clădirea Misiunii Permanente a României la O.N.U.

De multe ori, acţiunile întreprinse de cetăţeni, de societatea civilă în devenire din ambele state au fost precursoare ale celor dintre guverne, dintre autorităţi.

 

 

4. Forma superioară a contactelor politico-diplomatice în cadrul relaţiilor dintre România şi Republica Moldova a avut un start bun şi promiţător, prin organizarea de acţiuni bilaterale de mare importanţă şi semnificaţie deosebită, în plan bilateral şi multilateral, între parlamentele şi preşedinţiile celor două state.

Acestea au debutat imediat după declararea independenţei de către Republica Moldova şi a recunoaşterii acesteia de către România.

  În desfăşurarea relaţiilor bilaterale dintre România şi Republica Moldova se resimţea nevoia ajungerii, la un moment dat, la un Tratat de bază, politic, comun, de un tip deosebit, diferit de cele pe care le încheiase România, un tratat care să consfinţească relaţiile privilegiate dintre cele două state româneşti şi existenţa unui spaţiu cultural şi spiritual comun, concepte cu care nu prea s-a mai operat în ultimii ani. După puţini ani, s-a ajuns la un text care, însă, nu a mai fost acceptat şi semnat nici la Chişinău şi nici la Bucureşti, din raţiuni diametral opuse.

 Se cuvine a fi menţionată reuşita unui demers diplomatic al României de a-l convinge pe preşedintele Mircea Snegur să nu se grăbească  cu aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.), sub conducerea Federaţiei Ruse. Acesta, în final, a acceptat ca Republica Moldova sa participe numai la activităţile cu caracter economic ale C.S.I., nu şi la cele politice sau cu caracter de securitate.

     Pentru structurarea relaţiilor instituţionale de lucru între guvernele de la Bucureşti şi Chişinău a fost creat Comitetul Interministerial al Guvernului României, care avea peste 20 de membri, reprezentând toate ministerele şi alte instituţii centrale din ţară, interesate în dezvoltarea relaţiilor cu Republica Moldova, în sectoarele respective de activitate.

La sugestia părţii române, la Chişinău a fost constituit un Comitet inter-ministerial, cu o structură similară organismului din România.

Marea majoritate a proiectelor imaginate în decursul reuniunilor grupelor sectoriale din 1993–1995(coautorul fiind director al DRM) au rămas valabile ani de zile, au fost considerate bune şi utile multă vreme, cum este cazul fabricii de ţevi sudate construită lângă Făleşti, în Republica Moldova, inaugurată în 1998–1999, sau reconstruirea podului de peste Nistru la Lipcani-Rădăuţi, pod distrus în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, proiect finalizat cu dificultate după 2005!

 O cerinţă stringentă în această perioadă, menită să răspundă doleanţelor românilor de pe ambele maluri ale Prutului, a fost conectivitatea prin fluidizarea şi facilitarea traficului la punctele de trecere a frontierei, a persoanelor şi mărfurilor.

. În anul 2001, primul ministru al României a decis ca, în abordarea relaţiilor dintre România şi Republica Moldova, să se aplice practica Republicii Federale a Germaniei cu fosta Republica Democrată Germană, care menţinea relaţiile dintre cele două state germane la Cancelaria de la Bonn (Guvernul vest-german, în acea perioadă), şi nu la Ministerul german de Externe.

Ca urmare, a luat fiinţă Oficiul Guvernului României pentru relaţiile cu Republica Moldova, condus la nivel de secretar de stat (în persoana primului autor), care a preluat şi conducerea Comitetului interministerial pentru relaţiile cu Republica Moldova, în care ministerele şi instituţiile centrale erau reprezentate de secretari de stat sau vicepreşedinţi sub îndrumarea şefului Oficiului.

La scurt timp după înfiinţarea Oficiului Guvernului României, la Chişinău autorităţile Republicii Moldova au creat, în oglindă, Oficiul pentru relaţiile acestui stat cu România..

Şirul reuniunilor Comitetelor interministeriale s-a întrerupt, odată cu venirea la putere în Republica Moldova a comuniştilor conduşi de Vladimir Voronin.

 

5. O formă concretă de sprijin financiar acordat Republicii Moldova, imediat după proclamarea independenţei, a fost crearea Fondului la dispoziţia Guvernului României pentru sprijinirea acţiunilor de cooperare în Republica Moldova, coordonat de către Comitetele interministeriale.

În afara acestui Fond la dispoziţia Guvernului român pus la dispoziţia Republicii Moldova, Guvernul ţării noastre a acordat, anual, un mare număr de burse pentru liceeni şi studenţi din Republica Moldova în liceele şi universităţile de stat româneşti. Era o „investiţie” pentru viitor! În anii de vârf din acea perioadă, numărul de burse se situa între 3000 şi 5000 anual!

 În prezent, pe planul consolidării stabilităţii financiare a Republicii Moldova, România a eliberat la 24 august 2016 prima tranşă, de 60 milioane euro, din împrumutul de 150 de milioane de euro, contribuind la depăşirea unei perioade critice din punct de vedere financiar pentru Republica Moldova. A două tranşă a fost eliberată în 2017. Îndeplinirea măsurilor solicitate pentru eliberarea primei tranşe a facilitat sprijinul financiar internaţional către Republica Moldova şi încheierea Acordului tehnic cu F.M.I., urmată de aprobarea acestuia de către Board-ul F.M.I. la 7 noiembrie 2016.

 În domeniul dezvoltării infrastructurii pentru creşterea nivelului de securitate energetică a Republicii Moldova, România a acţionat pentru iniţierea şi derularea unor proiecte privind interconexiunile de energie electrică şi gaze naturale. În vederea elaborării proiectului tehnic pentru Gazoductul Ungheni-Chişinău, România a acordat un grant de 550 000 de euro (din creditul nerambursabil de
100 milioane euro oferit de Guvernul României).

 A fost încheiat Programul de cooperare între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova (prin schimb de scrisori între miniştrii Afacerilor Externe, semnate la Bucureşti, 2 septembrie, şi Chişinău, 16 septembrie 2016), prin care se alocă suma de 3 milioane euro pentru continuarea proiectelor de investiţii în infrastructura preşcolară (83 de grădiniţe). La 7 noiembrie 2016 au fost finalizate procedurile de achiziţie a primelor 96 de microbuze donate Republicii Moldova pentru transportul elevilor, acţiune care s-a materializat în 2017.

Toate aceste eforturi depuse de cele două guverne au fost încetinite, în unele cazuri chiar anulate de poziţia obstrucţionistă a  unor autorităţi ale vremii de la Chişinău., care nu au ca obiectiv programatic apropierea de Uniunea Europeană sau unirea cu Romania, ci dimpotrivă.

După cum este uşor de presupus, stavila principală în dezvoltarea relaţiilor dintre Bucureşti şi Chişinău a fost şi continuă să o reprezinte forţele politice pro-ruse din Republica Moldova, având la bază „zestrea”, profund dăunătoare, în special, pentru idealurile de unire şi, periodic, de apropiere dintre Republica Moldova şi România, creată politic şi ideologic, rămasă de pe timpul Republicii Socialiste Sovietice Autonome Moldoveneşti. Dependenţa economică a Republicii Moldova de Rusia a consolidat influenţa acesteia în Republica Moldova.

 

6. La 27 aprilie 2010, relatiile bilaterale cunosc un moment foarte important, respectiv, semnarea Declaraţiei comune privind instituirea unui parteneriat strategic între Republica Moldova şi România pentru integrarea europeană a Republicii Moldova,care reprezintă un exemplu de abordare pragmatică, susţinută şi de autorii acestui studiu, a relaţiilor dintre România şi Republica Moldova, precum şi conştientizarea, la Bucureşti şi Chişinău, că locul Republicii Moldova se află în structurile europene, dovadă că această aspiraţie a devenit proiect de ţară atât pentru Republica Moldova, cât şi pentru România, având interesul legitim de a vedea statul vecin intrând pe făgaşul ireversibil al integrării europene şi de a asigura o zonă de stabilitate şi securitate la frontiera sa estică, care a devenit graniţa răsăriteană a U.E. şi N.A.T.O.

 Ca exemplu,Grupul pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova (G.A.E.R.M.) este un mecanism ministerial, cu caracter informal, lansat în ianuarie 2010 la iniţiativa României, cu sprijinul Franţei, care s-a dovedit eficient în promovarea intereselor şi vizibilităţii Republicii Moldova pe agenda europeană.

 În 2016, parteneriatul strategic cu Republica Moldova a fost resetat pragmatic, în spirit european, cu accent asupra relansării procesului de reforme în Republica Moldova şi recredibilizării parcursului european al Republicii Moldova, precum şi deblocării finanţării internaţionale. S-a acţionat consecvent, în cadrul rolului României de partener esenţial în promovarea politicilor U.E. şi N.A.T.O., cu privire la Republica Moldova

7. Punerea în practică a Declaraţiei comune se realizează prin Planul de acţiune între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova din 3 martie 2012, prin Comisia interguvernamentală România-Republica Moldova pentru integrare europeana, creată tot la 3 martie 2012.

Reuninele acestei comisii convin acţiuni şi proiecte comune, care privesc consolidarea statului de drept în Republica Moldova, asistenţa tehnică pentru implementarea Acordului de Asociere, consolidarea instituţională şi susţinerea Chişinăului, pentru valorificarea oportunităţilor oferite de U.E., fiind singura cale în măsură să asigure prosperitate şi siguranţă cetăţenilor Republicii Moldova.

 Dimensiunea economică este analizată în cadrul Comisiei mixte inter-guvernamentale de colaborare economică România-Republica Moldova. Dinamica schimburilor comerciale a cunoscut o evoluţie fluctuantă, dar cu o tendinţă ascendentă, astfel încât în anul 2014, România a devenit primul partener comercial al Republicii Moldova, existând şanse de menţinere a acestei poziţii.

 

8.Unii formatori de opinie din ţara noastră acreditează ideea că actuala clasă politică românească, în integralitatea sa, consideră că, după intrarea României în N.A.T.O. şi Uniunea Europeană, unirea dintre România şi Republica Moldova ar trebui să fie următorul proiect de ţară al Bucureştiului, în timp ce alţii consideră că teza unirii este greu de realizat pe termen scurt şi mediu.

Autorii acestei lucrări au relevat, cu fermitate, că România nu a renunţat la ideea reunirii celor două state româneşti independente, într-o Europă unită.

Cu toate acestea, considerăm că Unirea va trebui să reprezinte, în primul rând, voinţa populaţiei majoritare dintre Prut şi Nistru, voinţă care, în prezent, nu este evidentă. Raportul politic dintre forţele democratice pro-europene şi cele comuniste, rusofile şi ruseşti ca atare continuă a fi încă destul de inegal. Circumstanţele regionale, precum continuarea prezenţei forţelor militare ale Rusiei în zonă, conflictul îngheţat din Transnistria, situaţia din Ucraina, raporturile ruso-române, dar mai ales persistenţa pericolului venirii unor forţe extremiste la conducerea de stat a Republicii Moldova, precum şi alte jocuri politice menţin la Chişinău pericolul privind perpetuarea tezei „moldovenismului primitiv”, care creează bariere de netrecut nu numai între Republica Moldova şi România, ci şi între Republica Moldova şi Europa în general.

În opinia noastră, România trebuie să considere şi să interpreteze aceste circumstanţe ca reprezentând situaţia actuală în permanentă schimbare şi să-şi continuie neabătută strategia stabilită privind dezvoltarea relaţiei speciale şi privi-legiate cu Republica Moldova, la care s-a adăugat dimensiunea europeană. Cel mai important susţinător al drumului Chişinăului spre integrarea în Uniunea Europeană este Bucureştiul, realitate care, credem, reprezintă un factor de referinţă şi sprijin pentru forţele democratice pro-europene din Republica Moldova, pentru populaţia dintre Prut şi Nistru.

.

Pornind de la aşteptările şi aspiraţiile unei largi părţi a populaţiei României, autorităţile de la Bucureşti dispun de o voinţă fermă de a sprijini în continuare parcursul european şi procesele de reformă promovate de Chişinău, în conformitate cu Acordul de Asociere şi cu Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, al căror obiectiv este de a răspunde aspiraţiilor de prosperitate şi securitate ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova.

Comentariile şi consideraţiile conţinute în acest studiu au ca sursă de informare experienţa proprie a autorilor.